OftalmEstet.ro | Cabinet oftalmologic | Operatii ochi | Operatii estetice | Clinica oftalmologica

Ptoza palpebrala

admin — Thu, 26 Jan 2012 15:32:58 +0000

Ptoza palpebrala este o coborare uni- sau bilaterala a pleoapei superioare (pleoapa cazuta) ca urmare a unei leziuni congenital sau dobandite a musculaturii sau inervatiei sale, care are drept rezultat îngustarea fantei palpebrale (spatiul dintre cele doua pleoape, inferioara si superioara) cu micsorarea câmpului vizual, având consecinte atât estetice cât si functionale pentru pacient. Tratamentul ptozelor palpebrale(pleoape cazute) este eminamente chirurgical, cele congenitale se opereaza de regula (cu unele exceptii) in jurul varstei de 3 ani, iar cele dobandite la aproximativ 6 luni de la debutul lor.

Ptoza congenitala reprezinta 75% din totalul ptozelor palpebrale. Ea poate fi simpla (izolata), sau asociata cu alte afectiuni.

Cea mai frcventa este ptoza palpebrala simpla. Cauza este o tulburare (distrofie) primitiva a muschiului ridicator al pleoapei. In trei din patru cazuri este unilaterala (la un singur ochi). De obicei are un caracter sporadic dar are si o componenta ereditara, aparând în unele familii de-a lungul mai multor generatii.

In caz de ptoza palpebrala majora, copilul compenseaza deficitul muscular prin contractia muschiului frontal (ridica sprânceana) si printr-o pozitie vicioasa a capului. Copilul încearca sa compenseze zona acoperita de pleoapa radicand barbia si lasând capul pe spate. In acest caz se recomanda interventia chirurgicala în primul an de viata.

In unele situatii, ochiul afectat de ptoza palpebrala are astigmatism (deformarea curburii corneei cauzata de presiunea exercitata de pleoapa cazuta asupra acesteia). De aceea postoperator se recomanda determinarea viciilor de refractie si corectie optica, daca este necesar.

Ptoza palpebrala congenitala mare se opereaza în general în jurul vârstei de 3 ani sub anestezie generala, pentru a evita lenevirea ochiului acoperit de pleoapa cazuta.

Daca ptoza este mica sau medie, se poate temporiza interventia chirurgicala pâna la vârsta de 12–14 ani, când se poate opera sub anestezie locala, existând posibilitatea unei bune colaborari între medic si pacient în timpul operatiei, rezultatul functional si estetic fiind net superior.

Operaţia pentru ptoza palpebrala vizează fie întărirea muşchiului deficitar, fie suspendarea pleoapei la muşchiul frontal cu fir de silicon, banda de Gore-tex, fascie lata proprie recoltata de pe coapsa sau cu alte materiale biocompatibile, în funcţie de starea de funcţionare a muşchiului ridicător. Ptoza palpebrală poate fi prezentă de la naştere şi în afecţiuni complexe: paralizia congenitală a nervului III, sindrom Horner, sindrom Marcus-Gunn, tumori orbitare, paralizia de nerv oculomotor comun etc. şi, uneori, poate fi cauzată de trauma obstetricală. In unele cazuri este nevoie de reinterventie pentru a obtine un rezultat foarte bun.

In cazul ptozei dobândite, pacientul acuza caderea pleoapei superioare în cursul vietii, la nastere cele doua fante palpebrale fiind egale si normale ca deschidere.

Cauzele ptozei palpebrale dobândite sunt multiple: neurologica, musculara, aponevrotica, traumatica, mecanica.

In toate cazurile este necesar un examen atent, efectuat de oftalmolog si completat de neurolog si/sau cu investigatii imagistice, pentru ca de multe ori ptoza palpebrala dobândita poate fi primul semn al unei alte afectiuni generale mai complexe, cum ar fi: bolile autoimune, bolile neurologice, tumorile cerebrale sau orbitare, distrofii musculare etc.

Abia după stabilirea afecţiunii de fond si instituirea unui tratament pentru aceasta, dacă ptoza persistă, se trece la tratamentul chirurgical, care în principiu este similar cu cel din ptoza congenitală. Avantajul intervenţiei pentru ptoza la adulti este faptul că, putând fi făcută cu anestezie locală, ofera buna colaborare între pacient si medic.

Ptoza palpebrala la persoanele adulte dupa 60 de ani, poate fi cauzata si de o relaxare accentuata a tesuturilor de la nivelul orbito-palpebral, de un exces cutanat la nivelul pleoapei superioare (blefarosalazisul) care prin tractiune duce la dezinsertia aponevrozei muschiului ridicator al pleoapei superioare de pe tars (portiunea cartilaginoasa a pleoapei). In acest ultim caz este necesar a se efectua pe de o parte blefaroplastie superioara pentru indepartarea excesului cutanat, pe de alta parte reinsertia muschiului ridicator al pleoapei la tars.

Actiune de depistare a glaucomului

admin — Mon, 19 Dec 2011 09:15:12 +0000

Bucurestenii care au dorit sa stie daca au sau nu risc de glaucom, s-au putut testa gratuit timp de doua zile in luna octombrie. Campania “Glaucomul nu doare, orbeste!” a fost derulata de Fundatia Dr. Schmitzer cu sprijinul Primariei Sectorului 4 si al clinicii oftalmologice Oftalmestet. Peste 850 de persoane au fost consultate in autorulota fundatiei amplasata in Parcul Lumea Copiilor de catre 4 medici oftalmologi. Tuturor acestor pacienti li s-au intocmit fise medicale, li s-a masurat tensiunea intraoculara, li s-au oferit vouchere pentru consultatii gratuite, reduceri la investigatii, plus tratament gratuit pentru o luna pentru toti pacientii depistati cu glaucom direct la clinica Oftalmestet.

Conferinta de presa – “Chirurgia oculoplastica – segment deficitar in Romania”

admin — Mon, 19 Dec 2011 08:40:31 +0000

La sfarsitul lunii septembrie a avut loc la sediul Clinicii Oftalmestet o conferinta de presa cu tema :
« Chirurgia oculoplastica – segment deficitar in Romania »
Cu aceasta ocazie le-a fost prezentata ziaristilor aceasta supraspecializare a chirurgiei oftalmologice, cu vizionarea unor cazuri de afectiuni oftalmologice care necesita inteventii ale chirurgiei oculoplastice. Le-a fost de asemenea prezentata si clinica.

Se infiinteaza Societatea Romana de Chirurgie Oculo-Plastica

admin — Mon, 19 Dec 2011 08:32:30 +0000

In strainatate, chirurgia oculoplastica este un segment foarte bine dezvoltat, medicii fiind organizati in societati stiintifice, care permit dezvoltarea si aprofundarea tehnicilor chirurgicale specializate strict pe acest domeniu. In Romania insa, acest domeniu este ca si inexistent, fiind foarte slab reprezentat. Din acest motiv, cativa oftalmologi romani s-au gandit sa infiinteze o societate medicala dedicata chirurgiei oculoplastice (sau chirurgie oftalmologica plastice si reconstructive).

“Era absolut necesara o astfel de societate in Romania. Am inceput demersurile necesare si speram ca pana la sfarsitul acestui an sa primim oficial raspunsul pozitiv cu privire la infiintarea Societatii Romane de Chirurgie Oculo-Plastica. Odata intrati pe fagasul normal ne propunem sa reunim chirurgii oculoplasticieni români, în vederea ridicarii nivelului profesional si stiintific al acestora, atât în beneficiul pacientilor cât si al chirurgilor, sa incepem actiuni de educatie medicala a pacientilor pentru a face cât mai cunoscuta aceasta supraspecializare a oftalmologiei, sa organizam manifestari stiintifice medicale nationale si internationale’’, a precizat dr. Speranta Schmitzer, presedinta noii societati.

Printre membrii fondatori se afla si prof.dr. Monica Pop, managerul Spitalului de Urgente Oftalmologice Bucuresti, precum si Dr. Ana Maria Manescu, Dr. Mihaela Antonache, Dr. Florentina Chitac si Dr. Dan Georgescu (Biarritz- Franta).

Ochiul rosu

admin — Sun, 18 Dec 2011 21:24:54 +0000

Ochiul rosu este o afectiune comuna cu care se prezinta pacientul la medicul de familie sau in departamentul de urgente oftalmologice. Cauza cea mai frecventa de ochi rosu este conjunctivita. Doar putine cazuri de ochi rosii sunt grave si au nevoie de tratament urgent, deoarece se poate pierde vederea. Provocarea consta in a le diferentia.

Cazurile cele mai grave sunt cele insotite de durere acuta. Astfel, putem avea:

Ochi rosu, dureros, acut, in:

- Atacul acut de glaucom ce se prezinta cu durere oculara severa, scaderea vederii, halouri in jurul surselor de lumina, fotofobie, lacrimare, stare de rau sistemica (greata, varsaturi, dureri de cap), simptomele generale fiind mai pregnante decat cele oculare. De multe ori pacientul este indrumat gresit spre serviciile de neurologie sau chirurgie. Este o situatie grava, o urgenta medico-chirurgicala. Tergiversarea duce la complicatii si la pierderea vederii.

- Cheratita avand ca simptome fotofobie, senzatie de corp strain, lacrimare, scaderea acuitatii vizuale este considerata urgenta medicala.

- Iridociclita acuta in care pacientul acuza fotofobie, vedere incetosata, dureri de cap, durere oculara in timpul noptii. Iridociclita este considerata urgenta medicala deoarece netratata poate duce la pierderea vederii.

- Traume, cum ar fi corpi straini sau eroziuni corneene, in care durerea depinde de tipul traumatismului, severitate si localizare. Anamneza, discutia cu pacientul este extrem de importanta.

Ochi rosu, nedureros:

- Conjunctivita, insotita de senzatie de corp strain, de nisip in ochi, prurit, lacrimare, secretie conjunctivala mai mult sau mai putin abundenta, inflamarea conjunctivei si a pleoapelor (uneori), acuitate vizuala nemodificata. Este o afectiune banala care nu este considerata urgenta.

- Hemoragia subconjunctivala poate fi spontana sau posttraumatica. Poate aparea dupa un acces prelungit de tuse de exemplu. Este asimptomatica, dar spectaculoasa ca prezentare (pacientul descrie ochiul ca fiind plin cu sange). Poate fi totusi un semnal de alarma pentru o afectiune generala cardio-vasculara (puseu de hipertensiune), diabet s.a.

Ochi rosu, cronic, in:

- Afectiuni ale anexelor oculare: modificari de statica palpebrala, adica orice modificare de pozitie a pleoapelor fata de pozitia normala atunci cand ochiul sta deschis (entropion, ectropion, trichiazis). Nu sunt grave, sunt insa foarte deranjante.

- Afectiuni cronice ale conjunctivei, pterigionul de ex.

- Afectiuni ale corneei: sindrom de eroziune corneana recurenta, cheratita recurenta (precum cheratita marginala sau infectia cu herpes simplex)

- Sindromul de ochi uscat: lipsa lacrimilor (afectiune foarte frecventa si de multe ori incorect diagnosticata).

- Episclerita, saraca in simptome, simtindu-se un disconfort de intensitate medie. Vederea este normala, cu arii localizate de roseata.

Avand in vedere ca exista foarte multe afectiuni oculare caracterizate prin ochi rosu, dureros sau nu, este indicat ca in cazul in care se constata asa ceva, pacientul sa fie indrumat catre medicul oftalmolog, care in urma unei examinari atente va pune diagnosticul corect, va initia tratamentul corespunzator si va decide tipul de monitorizare potrivit pentru fiecare caz in parte. E nevoie sa se stie ca daca diagnosticul este pus eronat, nici tratamentul nu va fi cel potrivit, lucrurile putandu-se complica.

Paralizie congenitala a nervului oculomotor comun (perechea a III-a de nervi cranieni). Corectie chirurgicala

admin — Sun, 18 Dec 2011 08:10:11 +0000

Pareza de nerv oculomotor comun presupune blocarea globului ocular in divergenta (spre exterior) si ptoza palpebrala. Datorita ptozei palpebrale ochiul devine lenes (ambliop). Interventia chirurgicala este necesara in jurul varstei de 3 ani pentru a putea recupera vederea la ochiul afectat prin corectie optica si exercitii ortoptice.

Va prezentam cazul unei paciente de 4 ani care s-a prezentat acuzand ptoza severa la ochiul drept (OD) cu limitarea campului vizual superior de la nastere. La examenul obiectiv se constata la OD coborarea pleoapei superioara la privirea inainte acoperind ¾ din pupila, absenta pliului palpebral superior, globul ocular deviat spre exterior si limitarea miscarilor pe verticala si spre interior. De asemenea, pacienta prezinta si ambliopie forte la OD.

In prima etapa s-a practicat corectia chirurgicala a strabismului pentru a aduce globul ocular in pozitie normala.

In a doua etapa, dupa aproximativ 1 luna, s-a corectat ptoza palpebrala prin suspensia pleoapei superioare la muschiul frontal cu banda de Goretex.

Desi este o suspensie monolaterala din cadrul unei pareze, rezultatul interventiilor este foarte bun, pacienta ridica pleoapa superioara prin contractia muschiului frontal iar globul ocular este in pozitie primara, normala, eliminand astfel defectul cosmetic. Datorita faptului ca interventia s-a practicat la o varsta mica (4 ani), pacienta urmeaza momentan o serie de exercitii ortoptice insotite de ocluzie la OS pentru a corecta ambliopia forte cu o evolutie favorabila.

Oferta speciala in perioada 15 decembrie 2011- 15 martie 2012: consultatii, ochelari, operatia de cataracta

admin — Thu, 15 Dec 2011 16:12:25 +0000

Oferta speciala se adreseaza pensionarilor (pe baza talonului de pensie): 30% reducere la consultatia oftalmologica completa la un medic specialist care consta in examen biomicroscopic, masurarea tensiunii intraoculare, examen de fund de ochi, prescriere de ochelari dupa auto-kerato-refractometrie (reducere de la 100 lei la 70 lei); reducere 30% la ochelarii de vedere; reducere de 20% pentru operatia de cataracta cu cristalin premium monofocal foldabil, din acrylat, asferic (reducere de la 2.500 lei la 2.000 lei).

Chirurgia migrenei

admin — Thu, 15 Dec 2011 16:11:41 +0000

Orice om a avut experienta unei dureri de cap. De multe ori aceste dureri dispar cu un calmant sau putina odihna.
Migrenele sunt insa mai grave decat o simpla durere de cap. Migrena (de la cuvintele grecesti hemi, pe jumatate, si kranion, craniu), este o tulburare neurologica cronica, caracterizata prin dureri de cap severe si greata. Migrena este mai mult decât o durere puternică de cap sau o cumulare a mai multor simptome. Migrena constă mai degrabă dintr-o succesiune de evenimente, care se dezvoltă, se intensifică şi se reduc din nou. Evoluţia diferă nu numai de la pacient la pacient, ci se poate modifica individual în decursul anilor.
Durerile variază de la dureri pulsative, pe o parte capului, la dureri la pieptănat sau amorţeală până la dificultăţi la vorbire. Fiecare pacient care suferă de migrenă cunoaşte o serie întreagă de factori declanşatori tipici ai crizelor de migrenă, de exemplu dependenţă hormonală temporară, stres, lipsă de somn şi mulţi alţi factori declanşatori individuali. Momentan nu există încă nicio teorie de ordin medical care să poată explica migrena în întreaga sa complexitate.
Nu există “pacientul tipic cu migrenă”. Astfel, o metodă de tratare care să fie adecvată în egală măsură tuturor persoanelor afectate, reprezintă o abordare incorectă. A trata cu succes migrena însemnă în primul rând a identifica forma de terapie potrivită pentru fiecare pacient in parte.
A existat şi există o multitudine de explicaţii pentru migrene. Însă nu există inca nicio teorie globală care să clarifice în mod satisfăcător diversitatea şi varietatea simptomelor. Anumite aspecte ale bolii sunt înţelese, dar până în prezent lipsesc legăturile dintre factorii declanşatori şi urmările unei crize de migrenă.
Între timp, este cunoscut faptul că în cazul migrenelor nu este vorba doar despre o afecţiune a vaselor de sânge. Modificările serotoninei, un transmiţător din creier şi intestin, sunt punctul de plecare pentru acţiunea triptanilor. Cu toate acestea, o treime din pacienţi nu reacţionează la aceste medicamente. O altă explicaţie reiese din faptul că în timpul migrenei se produce o reacţie inflamatorie, care se măsoară în sânge.
În principiu se consideră ca, deşi există criterii comune, migrenele diferă la fiecare pacient. Chiar şi factorii declanşatori ai crizelor de migrenă diferă de la pacient la pacient şi deseori apar sub formă combinată. Astfel, un jurnal al durerilor de cap ar putea ajuta în identificarea legăturilor dintre anumiţi factori declanşatori.
Astfel există, de exemplu, multe persoane care suferă de migrenă, care în mod normal tolerează cantităţi mici de alcool, dar în cazul cărora şampania declanşează o criză. Există paciente a căror evoluţie a migrenelor depinde de hormoni, însă în cazul altora acest lucru nu se aplică. În unele cazuri migrena se accentuează imediat după sarcină, în altele migrena încetează în timpul sarcinii.
Anumite alimente sunt considerate factori declanşatori, însă acest lucru nu poate fi generalizat pentru toţi pacienţii cu migrenă. La alţi pacienţi o simplă schimbare a stilului de viaţă, de exemplu, prea puţin sau prea mult somn, poate reprezenta factorul declanşator. Cu siguranţă stresul poate declanşa migrena, însă acest factor este greu de identificat în rutina zilnică şi mult mai greu de strunit. Gama este infinită.
Există indicii care sugerează o legătură între migrenă şi epilepsie. În multe cazuri se face referire la factori genetici ai bolii, fapt care însă nu s-a dovedit. Localizarea unei anumite gene nu reprezintă o explicaţie în sine şi nu ajută la tratament.
De câţiva ani sunt cunoscute aşa numitele zone declanşatoare din cap şi gât, care pot avea o semnificaţie hotărâtoare în declanşarea migrenei. Pacienţii cu migrene pot localiza majoritatea punctelor de maximă durere în zona frunţii, tâmplelor sau gâtului.
Majoritatea persoanelor care suferă de migrene poate întârzia simptomele, din faza incipientă a crizei, prin presiune sau masaj în zona rădăcinii nasului sau a sprâncenelor, dar nu le poate împiedica. În această zonă sprânceana susţine o terminaţie a nervului trigemen cu ajutorul unui muşchi. Muşchiul se numeşte corrugator şi cauzează formarea ridurilor dintre sprâncene. Tensionarea muşchiului, face presiune pe nerv şi îl inflamează.
Rolul nervului trigemen în apariţia migrenei este discutat de mai bine de 30 de ani. Principala funcţie a nervului este de a transmite informaţii despre senzaţii, de exemplu prin atingere, către creier. Între timp este de notorietate faptul că această transmitere a nervului către sistemul nervos central, adică la creier, are o deosebită importanţă pentru senzaţia de durere. Deoarece acelaşi nerv transmite şi informaţii prin membranele cerebrale, o funcţionare defectuoasă în prelucrarea acestor semnale reprezintă o posibilă cauză a migrenei.
Terapia migrenei prin chirurgie se bazează pe o eliberare a presiunii din mai multe terminaţii ale nervului trigemen. Medicii din SUA au descoperit din întâmplare că această metodă funcţionează – şi anume în cadrul unui studiu care iniţial nu a avut nicio legătură cu migrena. În acest studiu s-a recurs la îndepărtarea muşchiului corrugator, adică a unui muşchi din zona sprâncenelor, pentru eliminarea aşa numitelor riduri glabelare. După ce 314 pacienţi au fost reexaminaţi, s-a constatat că înainte de intervenţie, 39 dintre pacienţi sufereau de migrenă. 31 din 39 de pacienţi au anunţat la un an de la operaţie că migrena a dispărut sau s-a diminuat dramatic.
Acest rezultat din anul 2000 i-a determinat pe chirurgii plasticieni ai Clinicii Universitare din Cleveland (SUA) să studieze mai îndeaproape legătura dintre operaţia de muşchi corrugator şi migrenă. De atunci au apărut o sumedenie de studii despre terapia migrenei prin chirurgie.
De curand clinica OFTALMESTET a inceput o colaborare cu Prof. Dr. med. Thomas Muehlberger, specialist in chirurgie plastica, unul dintre pionierii chirurgiei migrenei, care a studiat medicina la Muenchen, Berlin (Germania) si Boston (SUA) si care si-a continuat instruiarea ca chirurg la Oxford, Cambridge (Marea Britanie) si la John Hopkins University, Baltimore (SUA).

Mai multe detalii pe www.migrenechirurgie.ro

Chirurgia oculoplastica

admin — Thu, 15 Dec 2011 10:54:21 +0000

Chirurgia oculo-plastica sau oculoplastia este o supraspecializare a chirurgiei oftalmologice, la granita între aceasta si chirurgia plastica. Un chirurg oculoplastician trebuie sa fie un chirurg care la început s-a format ca oftalmolog. Trebuie sa fie un medic care a capatat experienta în diagnosticarea si tratarea unui spectru larg de afectiuni oftalmolgice si care a capatat instruirea si calificarea superioara în chirurgia plastica si reconstructiva, doua conditii esentiale care îi dau dreptul moral si legal sa efectueze asemenea operatii.
Aceasta supraspecializare îi permite sa efectueze atât operatii de reabilitare functionala cat si estetica în jurul globului ocular cum ar fi: tulburări de statică palpebrală, adica orice modificare de pozitie a pleoapelor fata de pozitia normal atunci cand ochiul sta deschis – orientare, distanta intre cele doua pleoape (fanta palpebrala) in sensul maririi sau micsorarii distantei intre pleoape (ptoza palpebrala – daca fanta palpebrala este micsorata, lagoftalmia – daca fanta palpebrala este marita), imposibilitatea inchiderii unei pleoape (lagoftalmia paralitica), extirparea afectiunilor tumorale benigne sau maligne care ridica probleme de reconstructie a pleoapei si, nu in ultimul rand, operatiile de reconstructie in urma unor traumatisme (accidente casnice, de munca, rutiere, prin agresiune).
Tot de chirurgia oculoplastica tin si afectiunile cailor lacrimale. Caile lacrimale se pot infunda din diverse motive. In functie de varsta pacientului aceasta obturare a cailor lacrimale se rezolva fie printr-o simpla desfundare, fie prin introducerea unei sonde sau proteze, iar in cazuri extreme se poate ajunge si la desobturare prin spargerea osului.
Chirurgia oculoplastica presupune si operatii de estetica palpebrala care implica de cele mai multe ori extirparea de tesut suplimentar, pleoapele avand atat rolul de protectie a globului ocular, cat si un important rol estetic in fizionomia fetei.
Exista si situatii deosebite care necesita o colaborare interdisciplinara (chirurg oculo-plastician, dermatolog, oncolog, neurolog, endocrinolog).
Chirurgia oculo-plastica nu este o specialitate izolata, ea este o ramura a oftalmologiei cum este chirurgia cataractei, chirurgia refractiva, chirurgia polului posterior (a retinei) etc.
Pacientii sunt de multe ori gresit indrumati ori catre dermatologi, ori catre chirurgi plasticieni, care însa au prea putina legatura cu oftalmologia, structurile pleoapelor si ale orbitei fiind cu totul speciale si mult diferite fata de restul organismului uman. Lipsa de educatie medicala si conditiile socio-economice contribuie de asemenea la aceasta situatie..
Daca nu sunt realizate la timp si corect, oculoplastiile implica pentru pacient disconfort estetic si functional. Necunoasterea anumitor afectiuni ale pleoapelor, care necesita tratamente specifice, duce la complicatii uneori foarte grave. Exista tumori care au aparenta unei inflamatii care sunt gresit tratate (ca o banala conjunctivita de exemplu), si care nediagnosticate la timp au consecinte extrem de grave. Multe afectiuni tumorale nu dor si de aceea interventia chirurgicala este tergiversata si de catre pacient.
In clinica Oftalmestet isi desfasoara activitatea primul medic din Romania care a obtinut in anul 2002 din partea Ministerului Sanatatii supraspecializarea in chirurgie oculoplastica, d-na dr. Speranta Schmitzer. Cu o experienta de 20 de ani in domeniul chirurgiei oculoplastice, d-na dr. Speranta Schmitzer are la activ peste 15.000 de operatii din care 5000 sunt oculoplastii (efectuate atat in clinica Oftalmestet, cat si la Spitalul de Urgente Oftalmologice din Bucuresti).