4 iulie 2012

Pterigionul

Pterigionul este o afecțiune degenerativă bilaterală a suprafeței ochiului constând în apariția unui strat triunghiular de țesut fibrovascular cu baza spre conjunctiva (partea albă a ochiului) nazală și vârful spre cornee (partea transparentă a ochiului). Expunerea îndelungată la fenomene iritative, cum ar fi praful, mediile uscate, radiațiile ultraviolete, vânt, pulberi etc. care produc mici ulcerații corneene constituie factori favorizanți în apariția bolii. Acești factori vor conduce la apariția unor ulcerații de mici dimensiuni care ulterior vor fi acoperite de o rețea vasculară fină, care va invada corneea. Pterigionul este aderent la cornee, fiind înconjurat de o zonă gelatinoasă, avasculară; leziunea evoluează lent - ea se poate opri spontan din evoluție sau poate invada corneea, până către regiunea centrală a acesteia. Sunt mai expuși cei care lucrează în soare puternic, sudorii, sticlarii, fierarii. Poate exista însă și o predispoziție genetică. Pterigionul este de două ori mai frecvent la bărbați decât la femei și ca vârstă, incidența cea mai mare apare între 20 și 40 de ani. Există și posibilitatea ca pterigionul să sufere o transformare malignă epiteliomatoasă. Trebuie făcut însă diagnosticul diferențial cu pseudopterigionului apărut în urma arsurilor conjunctivale și inflamațiilor conjunctivale cronice dar acesta nu este invadant și este însoțit și de alte modificări ale conjunctivei. Pterigionul este alcătuit din cap (prin intermediul căruia invadează corneea), un col aderent de cornee și corp, cu formă triunghiulară și baza în evantai pe conjunctiva nazală. Rareori capul pterigionului se poate maligniza. Pacienții acuză roșeață oculară, mâncărime, usturime, senzația de corp străin și chiar încețoșarea vederii sau scăderea acesteia în cazurile mai avansate. Pterigionul evoluează în 3 stadii: primul e invazia incipientă pe 1-2mm de cornee, al doilea stadiu este cel mai des întâlnit (atunci când pterigionul se întinde pe 3-4mm, până aproape de marginea pupilei). În stadiul cel mai avansat, pterigionul atinge și chiar depășește marginea pupilei, intrând în câmpul vizual. Motivele pentru care trebuie operat pterigionul sunt de ordin estetic, dar și funcțional: poate reduce mișcările ochiului, poate scădea vederea în stadiile 2 și 3, se poate infecta și poate favoriza infecții corneene. Tratamentul pterigionului se face funcție de evoluția acestuia; în faze incipiente ale bolii se recomandă utilizarea injecțiilor subconjunctivale cu corticosteroizi; dacă leziunea este de mari dimensiuni și inestetică, atunci poate fi excizată chirurgical, urmând ca apoi să se realizeze o grefă de conjunctivă; o altă metodă chirurgicală o reprezintă excizia cu keratoplastie lamelară sau perforantă. Adesea pterigionul poate recidiva - situație în care, leziunea va fi mai bine dezvoltată decât cea inițială. Următoarele elemente pot contribui la evitarea recidivelor: îndepărtarea tuturor factorilor iritativi care au favorizat apariția pterigionului, purtarea de lentile fumurii și mai ales, alegerea pentru tratament a unei tehnici chirurgicale care să genereze doar cicatrici conjunctivale cu dispoziție orizontală. Pentru formele recidivante de boală, pot fi administrate local antimetaboliți (substanțe antimetabolice); de asemenea, se pot face infiltrații cu corticosteroizi, poate fi folosită metoda laser-argon, sau se poate realiza o grefă de cornee lamelară sau perforantă.