4 iulie 2012
Glaucomul
Glaucomul este o afecțiune oculară caracterizată prin creșterea presiunii intraoculare. El este o problemă majoră de sănătate publică în toată lumea. La nivel individual, glaucomul reprezintă o formă particulară de orbire, care, spre deosebire de cataractă e ireversibilă și se caracterizează prin distrugerea completă și progresivă a nervului optic. Câmpul vizual se restrânge treptat până apare orbirea. Deși patogeneza nu e încă înțeleasă pe deplin, manevrele terapeutice de reducere a tensiunii intraoculare par să încetinească progresia bolii la majoritatea pacienților. Diagnosticul precoce oferă calea cea mai bună de a maximiza numărul anilor de vedere pentru pacienții care au glaucom. Orice pierdere de vedere care se datorează acestuia și care s-a produs înainte de diagnosticarea acestuia, este irecuperabilă. De aceea diagnosticarea precoce și tratamentul sub supravegherea unui oftalmolog reprezintă elementele cele mai importante în prevenirea și stoparea evoluției lui. Orice persoană trecută de 40 de ani ar trebui să meargă în mod regulat la oftalmolog, chiar dacă nu are aparent probleme de vedere. Glaucomul nu doare, el orbește. Tipuri de glaucom Glaucomul poate fi de mai multe tipuri: glaucom congenital, primitiv cu unghi închis, cu tensiuni normale, cu unghi îngust, pigmentar, glaucom pseudoexfoliativ, glaucom neovascular, glaucom steroid-indus, glaucom posttraumatic, glaucom în tensiune venoasă episclerală crescută, glaucom asociat cu anomalii ale corneei și irisului, tumori, boli retiniene. Tratamentul glaucomului Tratamentul variază în funcție de tipul acestuia. De exemplu, în glaucomul congenital oportună este intervenția chirurgicală, în glaucomul primitiv cu unghi îngust se practică terapia laser, iar în glaucomul primitiv cu unghi deschis, o tensiune intraoculară țintă se atinge prin tratament medicamentos, iar când acesta nu mai dă rezultate, se apelează la intervenția chirurgicală. Operația de glaucom nu „redă” din păcate vederea, face doar ca ea să nu se deterioreze mai mult. Pe lângă tratamentul adecvat fiecărei forme de glaucom, foarte importantă este urmărirea atentă a pacienților: tonometria lunară (măsurarea lunară a tensiunii intraoculare), câmp vizual la 4-6 luni, tomografie computerizată de nerv optic anual, examinarea fundului de ochi la câteva luni.

