24 decembrie 2013

Hipermetropia

Hipermetropia este un viciu de refracție care apare când razele de lumină nu sunt proiectate pe retină ci în spatele ei, astfel încât imaginea obiectelor este neclară. Acest lucru se întâmplă fie din cauză că axul anteroposterior al globului ocular este prea scurt, corneea este prea plată sau cristalinul nu se curbează suficient de mult (în general este un ochi mai mic). Persoanele cu un grad mic de hipermetropie văd de obicei clar atât la distanță cât și la aproape până la vârsta de 30-40 ani datorită mecanismelor de compensație proprii ochiului, însă uneori pot acuza oboseală oculară, dureri de cap, discomfort vizual. Cei care au hipermetropie mai mare nu sunt capabili să vadă clar obiectele apropiate, dar nici la distanță. Hipermetropia poate fi: - mică - mai puțin de 3 dioptrii (este cea mai des întâlnită) - medie - între 3 și 6 dioptrii - mare - peste 6 dioptrii (forma cea mai rară) Hipermetropia este o afecțiune cu care ne naștem, nu este evolutivă și este, de obicei, moștenită (transmisă ereditar). Excepțional poate fi consecința unei afakii (absența cristalinului) postoperatorii. Ea se poate manifesta diferit la vârste diferite. În cazuri rare, este cauzată de afecțiuni precum diabetul, microftalmia, tumori oculare sau retrooculare, diverse patologii retiniene etc. Simptomele hipermetropiei depind de gradul acesteia. În cazul unei hipermetropii mici, aceasta poate fi asimptomatică. Însă, hipermetropul poate acuza, după o perioadă de efort susținut la vederea de aproape (citit, calculator etc), dureri de cap, amețeli, senzație de discomfort vizual, tulburări trecătoare de vedere, oboseală a ochilor. Pot apărea dificultăți de vedere binoculară (vederea cu ambii ochi simultan), deoarece creierul tinde să ignore semnalele ce vin de la ochiul mai hipermetrop (acesta vede mai neclar). Uneori hipermetropia determină un strabism convergent concomitent. De asemenea, hipermetropii pot avea dificultăți în perceperea vederii tridimensionale („în spațiu”). În anumite cazuri severe de hipermetropie prezentă de la o vârstă fragedă poate apărea ambliopia („ochiul leneș”). Ochiul (ochii) afectaț(i) nu învață cum să vadă deoarece creierul ignoră semnalele primite. Ambliopia poate fi tratată prin corecție optică și ocluzie oculară dacă este diagnosticată suficient de devreme până la vârsta de 6 - 7 ani, asta înainte ca legăturile vizuale cu creierul să fie dezvoltate complet. Tratamentul hipermetropiei constă în corecție optică cu lentile convergente (+) ce aduc focarul din spatele retinei pe retină. Corecția optică se va efectua numai în urma unui consult oftalmologic complet efectuat de către un medic oftalmolog, ce presupune și suprimarea temporară a acomodației (mecanismul de compensație). Această corecție este diferențiată în funcție de vârstă, valoarea hipermetropiei, tulburările subiective și obiective pe care le prezintă pacientul. La copii cu strabism convergent concomitent se va prescrie corecția totală și efectuarea de exerciții ortoptice, mai ales dacă se asociază și cu ambliopie, sub urmărirea atentă a medicului oftalmolog. La adulți se va prescrie corecția optică inițial pentru vedere la aproape, și apoi, odată cu înaintarea în vârstă, și pentru vedere la distanță. Corecția optică se poate realiza cu ochelari, cu lentile pentru distanță, pentru aproape, eventual lentile bifocale sau lentile progresive, sau chirurgical. Același lucru se poate realiza și cu lentile de contact. Acestea pot fi moi sau rigid gaz permeabile (dure). De asemenea, pot fi de uz zilnic, lunar, cu port extins etc. Medicul oftalmolog recomandă cel mai bun tip de lentilă caracteristic fiecărui pacient, adaptată în funcție de raza de curbură a corneei. Chirurgia refractivă cu laser excimer este o opțiune de tratament pentru unele persoane cu hipermetropie. Ea constă în remodelarea corneei (modificarea curburii corneene) cu ajutorul laserului. Rezultatul este de obicei imediat, și procedura este în general nedureroasă. Însă, un număr mic de persoane pot dezvolta unele complicații după chirurgia refractivă pentru hipermetropie. Pot apărea cazuri de vedere încețoșată, dificultăți de vedere pe timpul nopții, sau probleme cu halouri luminoase, strălucitoare în vederea periferică. Uneori, se obține numai o îmbunătățire a vederii, fiind nevoie în continuare de ochelari (se obține numai o reducere a hipermetropiei). O altă alternativă terapeutică este înlocuirea cristalinului natural cu un cristalin artificial. Important: Indiferent de modalitatea de tratament pentru care se optează, premergător trebuie efectuat un examen oftalmologic complet de către un medic oftalmolog în vederea adoptării unei conduite terapeutice specifice fiecărui pacient.