Daco-geții au fost menționați de autorii antici încă înaintea sec. 1 î.Hr., ca fiind cunoscători ai medicinii prehipocratice și ai medicinii egiptene. În inventarele medicale daco-romane găsite la Apulum (Alba) și Gârbău (Cluj) s-au găsit recipiente pentru coliruri și paste vindecătoare, chiurete, stilete, baghete, pense, unele tipuri de eprubete, baloane de sticlă și chiar o parafă medicală a oftalmologului Publius Corcolonius. Prezența atâtor oftalmologi, cât și a unor instrucțiuni privind întrebuințarea colirurilor și a pastelor, cuprinse în două exemplare manuscrise sub numele de *Signacula Oculariorum*, denotă interesul acordat acestor boli, cât și faptul că, în acea perioadă, afecțiunile oftalmologice — conjunctivite, blefarite, trahom — nu erau o raritate, lucru constatat și în istoria medicală romană, greacă, cretană, sumeriană, babiloniană, asiriană, cât și în cea egipteană.
