Istoria ochelarilor

Înainte de apariția ochelarilor, care se presupune că a avut loc între anii 1260 și 1290, călugării cu prezbitism (tulburare de vedere apărută cu vârsta, care constă în vederea neclară a obiectelor apropiate) utilizau așa-numitele „pietre de citit” (lentilele de la Gotland), așezate pe manuscrise ca niște lupe. Sticlarii venețieni făceau sticlă pentru pietrele de citit, apoi le montau în rame pentru a putea fi ținute la ochi în loc de a fi așezate pe documentele de citit. Nu se știe cine a inventat ochelarii, însă primele reprezentări artistice au fost realizate de Tommaso da Modena în 1352. Acesta a pictat o serie de fresce reprezentând doi frați care citeau. Unul dintre aceștia folosea o lupă, iar celălalt avea lentilele prinse pe nas. În secolul 18 au început să fie folosite lentilele concave pentru persoanele cu miopie. Papa Leon al X-lea suferea de miopie și purta astfel de lentile când mergea la vânătoare, lăudându-se că îl făceau să vadă mai bine decât ceilalți vânători. Primii ochelari aveau lentile din cuarț. Lentilele erau montate în os, metal sau piele, adesea ca două mici lupe cu un „V” inversat între ele. La început, ochelarii nu erau foarte stabili. S-au încercat diverse soluții, una fiind trecerea unor panglici din mătase peste urechi, de care chinezii atârnau mici greutăți. În 1730, un optician (Edward Scarlett) a avut prima idee de a atașa două părți rigide care să stea fixate pe urechi. Acești ochelari s-au răspândit foarte repede. În anii 1780, Benjamin Franklin a venit cu ideea ochelarilor bifocali. Săturându-se să schimbe mereu ochelarii pentru a vedea la altă distanță, a montat în aceeași ramă câte o jumătate din fiecare tip de lentilă. Apărea însă o problemă la îmbinarea acestora, care va fi rezolvată abia la sfârșitul secolului 19, prin inventarea lentilelor bifocale. În secolul 18 a apărut lornieta, o pereche de ochelari cu mâner. Lornieta era mai degrabă folosită ca accesoriu la modă decât ca dispozitiv optic medical. Monoclul a apărut tot în secolul 18, devenind foarte popular în secolul 19, în special în Germania și Rusia. Monoclul era purtat inițial de bărbații nobili.